Egoismul nu este iubire de sine

“Mintea caută neîncetat nu doar hrană pentru gândire, ci și hrană pentru a-și confirma identitatea, pentru sentimentul de sine. În acest fel ia naștere egoul, care se recreează în mod constant.” - Eckhart Tolle

Egoul sau orgoliul este acea parte din noi care cultivă separarea și respinge iubirea. Egoul este o identitate falsă pe care ne-o construim ca să supraviețuim. Când cultivi iubirea de sine, această identitate falsă dispare.

În cartea “Inamicul este egoul” a lui Ryan Holiday am găsit următoarea definiție a egoului: „o credință nesănătoasă în propria noastră importanță. Aroganță. Ambiție centrată pe sine. [...] Este acel copil supărăcios dinăuntrul fiecărei persoane, cel care alege să facă lucrurile cum vrea, indiferent de orice și de oricine. Nevoia de a fi mai bun decât, mai mult decât, recunoscut pentru, mult peste orice merit real – aceasta este egoul. E sentimentul de superioritate și de certitudine care depășește granițele încrederii și talentului.”

In accepțiune generală egoismul este definit ca:

• atitudine exagerată, preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora.

• manifestarea exterioară a ceea ce nu faci sau nu ai în interior. Ex: nu te respecți, așa ca vei pretinde respect de la alții. Nu te iubești, așa ca vei vrea iubire, control, dependență.

• dorința de separare, de individualizare, de conflict continuu, de comparare. Invidia și vinovăția sunt rezultante ale comportamentului egotic.

Egoismul apare ca rezultat al fricii iar persoana respectivă nu are nici empatie, nici apreciere de sine, nici încredere în sine, respect sau capacitatea de a se ierta.

Un om care trăiește prin ego:

• este preocupat doar de propria persoană,

• pune preț pe lucrurile materiale și trăiește mereu cu teama că resursele pe care le are nu-i vor ajunge,

• nu are încredere în ceilalți, este prudent, analizează beneficiile și avantajele oricărei situații,

• validează doar propria opinie și nu arată interes față de problemele celorlalți, uitând să empatizeze,

• pune accent pe aspectul exterior,

• oferă sfaturi deși el nu le respectă, crede ca are întotdeauna dreptate,

• folosește frecvent exprimarea: „al meu”, „a mea”, extinzând aria de proprietate chiar și asupra altor ființe,

• controlează sau vrea să controleze totul: reacții, comportamente, acțiuni,

• își dezvoltă încrederea în sine în baza realizărilor și se conectează continuu la ele,

• împarte lumea în „eu” versus „ceilalți”, se separă, trăiește din comparații

Dacă informațiile te-au iritat, este un semn bun, înseamnă că recunoști Ego-ul din tine și vei începe să lucrezi pentru a-l diminua. Dacă râzi, sigur recunoști acest comportament și la alte persoane din jur. De fapt, foarte mulți dintre noi avem un Ego consolidat într-o mai mică sau mare măsură. Ideal este să ni-l recunoaștem și să-l gestionăm, să ne eliberăm din închisoarea lui. Nu se pune problema să-l exterminăm, să-l distrugem, ci doar să ne împrietenim cu Ego-ul nostru – în felul acesta ne vom gestiona mult mai bine propriile reacții, ne vom îmbunătății relațiile cu ceilalți și crește iubirea de sine.

Cum facem asta? În primul rând conștientizam că egoul este un produs al minții iar slujba lui este să ne protejeze de pericole reale sau de cele fabricate de minte. Mintea egotică este în continuă căutare de posibile amenințări reale sau imaginare. Ne facem probleme sau griji chiar și în situații care nu reprezintă un pericol real pentru noi. Această perspectivă negativă asupra vieții este motivul pentru care starea naturală a ego-ului este frica.

Ego-ul operează cu frica închipuită și nu cu frica naturală. Frica naturală este ceva la care corpurile noastre răspund în mod natural atunci când suntem amenințați fizic. Este reacția automată pe care o numim răspuns la luptă sau fugă. Frici naturale sunt: frica de zgomot, frica de cădere liberă.

Frica închipuită este generată de rularea diverselor scenarii care ajung în subconștient prin repetare continuă. Ego-ul se hrănește din negativitatea generată de scenarii și construiește sisteme de supraviețuire.

Identificându-ți frica vei putea șterge scenariile create de mintea egotică. Apoi renunți și la frică.

Exemplu personal de comportament clasic, egoist:

Dorința de a fi în control mi-a subminat în trecut multe relații de prietenie. Voiam să am ultimul cuvânt în orice și stabileam totul ba chiar mă ocupam eu de fiecare amănunt, fie că era vorba de ieșire la grătar, o petrecere, amenajare locuință sau activitate la serviciu. Le spuneam altora ce și cum să facă și mă așteptam să mă asculte, altfel deveneam răutăcioasă. Consideram că eu am întotdeauna dreptate și eram atât de captivă în acest tip de comportament încât un prieten drag mi-a făcut cadou o cană pe care scrie ”Întotdeauna am dreptate”.

De ce făceam asta? Pentru că mintea mea crea scenarii catastrofale despre ce se va întâmpla dacă nu eram în control. Mintea mă apăra de fapt de frica de eșec, frica de schimbare, teama de a fi judecată sau ridiculizată. Am conștientizat fricile și am început să lucrez cu ele ca să le elimin. Am realizat că toate aceste frici sunt fabricate și rezultante ale unor experiențe neplăcute sau ale educației sociale. Plus că, sunt foarte puține lucruri în controlul nostru iar obsesia de a controla totul este consumatoare de energie și contraproductivă – ne epuizează. Lucrând rând pe rând cu fiecare tip de frică, am făcut loc unor scenarii pozitive în mintea mea și unui comportament relaxat. Acum, când apare nevoia de control, mă întreb automat ce frică am activat și lucrez cu emoțiile generate.

Tu unde te situezi? Ce ți-ai propus să faci ca să diminuezi Ego-ul și să lași loc armoniei în viața ta?